Protocolul este un format prestabilit de transmitere a datelor între două
componente de reţea. Prin protocol se definesc următoarele: tipul de detectare
de erori, metoda de comprimare a datelor (dacă este cazul), felul în care
expeditorul semnalează sfârşitul transmisiei, felul în care destinatarul
semnalează primirea unui mesaj, modul de transmitere (sincron, asincron), rata
de transfer de date etc.
TCP/IP (Transmission
Control Protocol/Internet Protocol) este o suită de protocoale de comunicare
utilizată pentru conectarea sistemelor locale (host-uri).
Interfaţa de conectare la o reţea este reprezentată fizic (hardware) de
placa de reţea, iar din punct de vedere software, de „entitatea”
care va primi o adresă IP. Această adresă se asignează unei interfeţe de reţea,
şi nu unui calculator. Un calculator cu două plăci de reţea va avea două
interfeţe, fiecare cu adresă IP proprie.
În
reţeaua locală adresele IP trebuie sa fie unice. Pentru a minimiza posibilitatea
existenţei de adrese duplicate în reţea se poate instala un server DHCP (Dynamic
Host Configuration Protocol) care va asigna automat o adresă oricărei staţii
care se va conecta în reţea.
Forma
unei adrese IP: din punct de vedere al utilizatorului adresa IP este o secvenţă
formată din patru octeţi separaţi de caracterul „.” (punct), fiecare octet
putând lua valori între 0 şi 255. Pentru echipamentul de reţea, adresa
respectivă apare ca o succesiune continuă de 32 de biţi, fiecare grup de opt
fiind reprezentarea binară a unui octet din formatul vizibil pentru utilizator.
Exemplu:
|
10010110 |
11010111 |
00010001 |
00001001 |
|
150 |
215 |
017 |
009 |
Adresa
IP este alcătuită din două componente cu format variabil:
 |
componenta de reţea. În funcţie de numărul de biţi rezervaţi acestei
componente, spaţiul de adrese se împarte în următoarele clase:
 |
clasa
A: primii 8 biţi reprezintă adresa de reţea 0.0.0.0 până la 127.255.255.255.
|
|
clasa
B: primii 16 biţi reprezintă adresa de reţea 128.0.0.0 până la
191.255.255.255. |
|
clasa
C : primii 24 de biţi reprezintă
adresa de reţea 192.0.0.0 până la 233.255.255.255. În cadrul clasei C există
două subclase cu destinaţii speciale: D (adrese multicast, pentru
reţele multimedia (voce, video), 224.0.0.0 până la 239.255.255.255), E
(clasă pentru dezvoltări ulterioare, 240.0.0.0 până la 247.255.255.255.
|
|
|
componenta de host: biţii rămaşi după ocuparea adresei cu componenta de
reţea identifică echipamentele din cadrul unei reţele. Numărul de biţi ai
componentei de host determină numărul maxim de echipamente din reţeaua
definită prin prima componentă:
|
în
clasa A: 256 de reţele, 16777216 echipamente adresabil în fiecare reţea,
|
|
în
clasa B: 65536 de reţele, 65536 echipamente adresabile în fiecare reţea,
|
|
în
clasa C: 16777216 de reţele, 256 echipamente adresabile în fiecare reţea.
|
|
De
exemplu, pentru adresa IP 150.215.017.009, dacă se asumă că este o adresă de
clasă B, 150.215 reprezintă adresa de reţea de clară B, iar 017.009 identifică
un host în acea reţea.
Adresele
utilizate pot fi „reale” sau „private”. Pentru reţelele de instituţii se
recomandă utilizarea adreselor private („ne-rutate”).
Se pot utiliza şi adrese reale alese dintr-o clasă oarecare, cu condiţia ca
reţeaua sa nu fie conectată la Internet. Gama pentru adrese private:
|
mască
255.0.0.0, adrese de reţea de la 10.0.0.0 până la 10.255.255.255,
|
|
mască
255.255.0.0, adrese de reţea de la 172.16.0.0 până la 172.31.255.255,
|
|
mască
255.255.255.0, adrese de reţea de la 192.168.0.0 până la 192.168.255.255.
|
Observaţii:
|
primul
bloc este un singur număr de reţea de clasă A, |
|
al
doilea bloc este un set de 16 numere de reţea de clasă B (adrese contigue),
|
|
al
treilea bloc este un set de 255 de numere de reţea de clasă C (adrese
contigue). |
Masca
este un filtru care determină cărei subreţele (subnet) îi aparţine o
adresă IP. Sistemul de subreţele îi permite administratorului de reţea să
gestioneze mai uşor adresele alocate. De exemplu, pentru adresa IP „10010110.11010111.00010001.00001001”
(scrisă în sistem binar), componenta de reţea de clasă B este
„10010110.11010111”
şi adresa de host este „00010001.00001001”
Primii patru biţi ai adresei de host vor identifica eventualele
subreţele.
Masca
este formată din adresa de reţea plus biţii de identificare a subreţelei. Prin
convenţie, biţii de reţea sunt de valoare 1. În exemplul de mai sus, masca va fi
de forma „11111111.11111111.11110000.00000000”. Subreţeaua din exemplu este
astfel uşor de identificat. Adresa ei este
„10010110.11010111.00010000.00000000”.
Pentru o
identificare mai uşoară, exemplul de mai sus poate fi prezentat în format
tabelar:
|
Masca de subreţea |
255.255.240.000 |
11111111.11111111.11110000.00000000 |
|
Adresa IP |
150.215.017.009 |
10010110.11010111.00010001.00001001 |
|
Adresa subreţelei |
150.215.016.000 |
10010110.11010111.00010000.00000000 |
Home | Topologia retelelor | Arhitectura retelelor | Echipamente de comunicatie | Cabluri si conectori | Conectarea la internet | Adrese IP